Nu putem evita astfel de momente pentru că fiecăruia îi este scris destinul într-un fel. În astfel de situaţii, în care se sting oameni pe care îi respecţi şi admiri, rămâi pur şi simplu fără cuvinte. Nu îmi place să repet tot felul de fraze, clişee sau să încep să înşir studii şi premii.
A murit un om pe care am avut onoarea să îl cunosc, să îi strâng mâna şi să râd cu poftă şi sinceritate la glumele sale. L-am văzut prima oară în urmă cu aproape 3-4 ani. Am avut marea şansă să îl văd în public când cântam şi să îi fiu public când ne încânta. Prietenia sa cu Daniel Iancu şi ulterior cu Ovidiu Mihăilescu a făcut să îmi apară şi mie în drum şi să îi admir talentul enorm, să le spun oameniilor că am văzut un actor de geniu, de sclipire, dinainte să apară pe sticlă la Cronică.
S-a stins un talent covârşitor, un actor deosebit şi un om cu un suflet uriaş. Nu te vom uita, Toni. Dumnezeu să-l odihnească.



Când pierdem asemenea oameni, rămâi fără cuvinte. Dumnezeu să-l odihnească.
Fursecul Mecanic
Utopia balcanică